Este primavara,
Au inceput cateva raze de soare sa apara.
Acum ghiocelul plapand la viata s-a trezit,
Din stratul de zapada gros,
Ambitios,capul si l-a scos,
Ne-a invatat cum sa fim puri,si a murit.
In atmosfera este mult fum,
Amintirile mi s-au prefacut in scrum.
Ies afara,incep sa alerg pe drum,
Ma bucur de primavara,chiar acum.
Ma bucur ca sufletul s-a trezit din nou la viata,
Ma bucur ca a scapat de gheata.
In urma ei, a ramas o dara rece,
Dar lasa!Nu-i nimic!Trece!
Azi m-am intalnit cu un fluture alb,
M-a salutat cu drag,
Si la ureche mi-a soptit usor,
Ca o sa ma simt in al noualea cer,
Ca o sa simt ca zbor,
Ca o sa uit de ger.
Si stii cat m-am bucurat,
Cand zambila cu al ei miros m-a rasfatat?
Si stii ce bine imi pare,
Cand pe cer e soare?
Iarna!Tu nu vezi
Ca mereu pierzi?
Nu observi ca nu ma dobori,
Ca pana la urma,tot tu mori?
Dar stai!Uite o picatura de roua!
Imi arata o lume noua.
In care nu trebuie sa ma mai mint,
Doar trebuie sa spun ce simt.
Si vezi lumina de pe chipul meu?
Acolo a fost mereu!
Stiu,nu ai observat,
La tine cerul era intunecat...
Dar acum a venit primavara,in sufletul meu,
Si aici o voi pastra mereu,mereu.
Si uita-te la mine! Zambesc.
Primavara! Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu