sâmbătă, 10 martie 2012

Rana deschisa

         Si a hotarat ca cea mai buna solutie era sa plece.Si a plecat.Nu au mai contat sentimentele,nu au mai contat clipele petrecute impreuna,nu au mai contat cuvintele dulci spuse tarziu in noapte,nu a mai contat nimic...Tot ce vroia era sa se elibereze,sa scape de femeia care i-a provocat rani adanci in suflet,de femeia ce putea sa il minta privindu-l adanc in ochi,de femeia care l-a facut sa regrete ca a iubit-o.Totul era atat de tulbure in mintea lui..nu intelegea de ce s-a ajuns la asta.Se intreba daca  iubirea ei a fost vre-un moment sincera.Se intreba daca nu cumva pe tot parcursul relatiei lor ea a fost falsa,daca facea toate astea doar....pentru bani?Nu se putea pune problema deoarece aceasta avea resurse financiare.Facea toate astea doar pentru divertisment?Vroia doar sa se joace cu el,sa il innebuneasca,sa il vada cum se framanta?Nu gasea raspunsuri la aceste intrebari,si nici nu trebuia sa le caute,deoarece cu cat se gandea mai mult la ea,cu atat se simtea mai rau.
 Asa ca a lasat totul in trecut,a pus Stop.A ingropat amintirile adanc in minte,a ascuns sentimentele in fundul inimii.A schimbat tot ceea ce se putea schimba de la haine si infatisare,pana la locuinta si prieteni.
          A incercat sa cunoasca cat mai multe persoane noi,sa-si faca prieteni.A incercat sa isi ocupe timpul cu activitati diverse,sa faca ceea ce pana acum ii fusese teama sa faca sau ceea ce nu a facut de dragul ei.Cat timp era cu noii prieteni,se simtea bine,parca incepuse sa o uite,dar cand ajungea acasa,amintirea ei reinvia.Urmau ore de neliniste si nesomn,ore de stat cu ochii in tavan,ore de gandit la trecut....A doua zi si-o incarca cu tot felul de lucruri,pe moment o uita,dar seara isi facea iar aparitia fantoma trecutului.Si iar se gandea la ea...Era ca un cerc viciios.Stia bine ca nu avea cum sa o uite.A iubit-o prea mult pentru a putea-o sterge din mintea si sufletul lui intr-o clipa.
  A incercat sa cunoasca cat mai multe femei,azi era cu una,maine cu alta,dar tot degeaba.Treceau prin viata lui asemeni unui calator.Se opreau,ramaneau o perioada scurta,apoi se intorceau "acasa".Asemeni calatorului,ele nu puteau sa schimbe nimic,puteau doar sa priveasca,sa admire...Erau simple fete cu ajutorul carora isi umplea timpul.Nu reusea sa se ataseze in niciun fel de ele...Si asta il durea si mai tare.
         Cu toate ca nu o mai vazuse de aproape doi ani,amintirea ei era vie,il bantuia,in fiecare seara tarzie.Probabil ea avea o viata noua,probabil gasise inca unu pe care sa-l inebuneasca,sa-l pacaleasca,sa-l iubeasca,sa-l raneasca.Probabil fermecase alt barbat cu zambetul ei calduros,cu privirea ei inocenta,cu glasul ei subtire,cu parul ei fin,cu ochii ei verzi.Probabil ca in timp ce el suferea ca un caine parasit,ea isi traia viata.
        De cand s-au intamplat toate acele lucruri,nu a mai avut incredere in femei,nu se mai comporta cu ele cum o facea inainte,nu le mai dadea flori,nu le mai spunea vorbe dulci,era baiatul rau.Dar aceasta masca de baiat rau ii camufla toata suferinta,slabiciunea,durerea.Sub aceasta masca se ascundeau multe.Nu a mai permis niciunei femei sa patunda in sufletul lui,sa il cunoasca cu adevarat.A considerat ca daca odata,o femeia si-a batut joc de el,toate sunt la fel.Gresea...gresea....dar furia ce statea bine ascunsa in el ii tulburase de tot gandirea si sentimentele.
 Tinea ascunse toate acele sentimente negative sub masca de om fericit.Tinea totul in el,iar asta nu era bine,deoarece odata si odata va fi o picatura care va umple paharul...Dar nu avea ce sa faca,nu putea sa le arate celorlalti ceea ce simte,nu avea incredere in ei.Prefera sa stie numai el durerea sa.Nu vroia sa impovarasca pe nimeni cu grijile lui..nu vroia sa fie o povara pentru nimeni...
         Si timpul trecea...simtea cum acesta trecea pe langa el,simtea cum incet,incet imbatraneste.Dar ce putea sa faca?Rana nu se cicatrizase...inca mai sangera.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu