duminică, 22 august 2010

Copii cu personalitate



Stateam in aceasta seara si ma gandeam...si gandindu-ma la prietenii mei si la persoanele pe care le cunosc mai mult sau mai putin ,mi-a venit in cap o chestie,o intrebare mai mult:De ce depindem unii de altii?
Ati vazut de multe ori ca unele persoane depind de altele ,care acelea la randul lor depind si ele de alte persoane si tot asa ...De ce nu putem fi pe cont propriu ...Bine aceasta intrebare ,cand mi-am pus-o ,m-am gandit mai mult la cei care ori stau impreuna ,ori formeaza o familie.Atunci cand stai cu cineva ,parca gusturile acelei persoane devin ale tale,ce ii place ei sa manance ,mananca si el ,ce film ii place lui ,ii place si ei ,ce noanta pentru dormitor ii place ei ,ii place si lui .Si chiar am observat si la mine in familie...Daca mamei ii plac spre exemplu florile ,in special trandafirii,si tatalui meu incep sa ii placa brusc si sa ii ingrijeasca doar pentru ca mamei ii plac ;daca tatalui ii plac filmele ,se aseaza si mama langa el si se uita la film ,cu toate ca pana atunci nu le prea agreea.Cred ca toata chestia asta se numeste COMPROMIS.
De ce atunci cand intram intr-o relatie ,sau avem o familie,ne schimbam dupa celalalt si din doua persoane cu personalitati diferite devenim o persoana ,cu o singura personalitate.Pur si simplu ,dupa parerea mea, ne pierdem personalitatea ,dar devenim ,sa spun asa,alti oameni ,oameni care iubesc ,oameni care nu isi pot trai viata fara "sufletul pereche" langa ei [nu cred in suflet pereche ,ce porcarie].
Si ma intreb daca merita,daca merita sa ne lasam toate placerile in spate ,pentru a ne transforma in aceasta persoana ,care va ramane asa pentru toata viata ,sau se va schimba de cate ori isi va schimba si partenerul de viata .
Dar daca cele doua persoane seamana foarte mult ,atat la gusturi cat si la caracter ,atunci in ce se transforma cei doi ? Dintr-un tot unitar in doua jumatati total diferite sau vor ramane la fel ca inainte?Vi se pare corect?Chiar trebuie sa ne schimbam gusturile,dorintele,gandurile,placerile...atunci cand suntem intr-o relatie? Chiar daca facem asta fara sa ne dam seama ,de ce se intampla ? Poate dorinta de a fi cat mai aproape unul de celalalt te face un fel de copie a lui si pe el un fel de copie a ta ? De ce trebuie sa fim mereu copiile celorlalti? De ce nu putem fi aceleasi persoane si dupa ce ne-am gasit "sufletul pereche" si ne-am intemeiat o familie ,sau stiu eu ce .
Am citit pe undeva ,pe net ,o teorie conform careia daca o persoana sta mai mult cu o alta persoana isi capata obiceiurile acelei persoane ,si comportamentul si caracterul ei.Mai e o vorba si din batrani [cel putin asa mi s-a spus] daca stai cu tiganu' ,te faci tigan .
Oricum ,trebuie sa acceptam ca toti suntem copii cu personalitate[suna interesant].Suntem o copie,care are si personalitate ei ,dar si a celelaltei persoane ,persoana de langa tine.
Stiu ca este o postare cam stupida ,dar am scris tot ceea ce mi-a trecut prin cap.Astept parerile voastre in legatura cu acest subiect.Voi sunteti momentan copia cuiva?

P.S:In aceasta seara mi-am dat seama de instinctele mele materne:))[stiu..instincte materne la 15 ani,stupid:))],Am avut invitata verisoara mai mica la mine ,defapt doarme la mine,si ne-a apucat foamea si am facut niste chestii cu lapte ,pentru prima oara in viata mea:)) ,dar au iesit delicioase:x Bine ca nu am otravit copilu' ,ca pe urma ma omora maicasa:))

2 comentarii:

  1. Eu cred ca poti sa fi prieten/a cu cineva fara sa ajungi sa fi la fel ca el/ea .
    Pentru ca din moment ce tu ai personalitatea ta, nu poti sa te schimbi decat daca vrei sa ajungi la fel ca acea persoana.
    Nu consider ca sunt copia nimanui si nici nu voi ajunge copia cuiva, pentru ca odata ce am formata o personalitate, e imposibil sa devin altcineva doar pentru ca am un prieten bun cu care impart aceleasi idei, ganduri ..

    RăspundețiȘtergere
  2. In legatura cu instinctele materne,sa stii ca nu e rau sa stii sa ai grija de bebei de mica fiindca o sa iti prinda bine cand vei fi mamica.:D
    p.S:Şi eu am un frate mai mic si am grija de el la fel de bine ca mama:).

    RăspundețiȘtergere